Alin Vaduva se lanseaza oficial in muzica odata cu piesa Just a Little Love, intr-un featuring cu o alta noua cantareata, Anca Cojocaru. Trackul este evident produs de fostul sau mentor de la X Factor, Adi Sina, in studioul sau. Nu mi se pare o piesa extraordinara, tinand cont de vocea lui Alin, care e foarte lucrata si foarte buna, dar e clar o melodie facuta pentru a intra pe radio. Eu totusi astept o balada sau altceva care sa ii buna vocea in valoare cu adevarat, si sunt convinsa ca Adi Sina ii va compune si asa ceva, pentru ca toti cei care l-au ascultat pe Alin la X Factor asteapta o asemenea piesa. Mie mi se pare ca pre-refrenul (sau ce o fi ala) cu care se incepe si melodia ii pune cel mai bine in evidenta vocea si sincer suna putin cu o voce si un proiect strain. E adevarat, mai are si elemente mai dance si electro in care e folosit autotune-ul si vocea-i evidentiata mai putin, dar tot mi se pare ok. Nu e nici popcorn, nici prea dance. E o melodie buna asa de ascultat la radio-uri si TV. Ca daca venea cu o prima piesa in genul baladelor cantate la X Factor nu stiu daca ar mai avea mare succes pe partea asta cu radio-urile, caci de fani si ceilalti ascultatori cu siguranta ar fi apreciat. Piesa seamana izbitor cu o multitudine de piese aparute in ultimii 2 ani afara. Asta nu e deloc bine, ca dupa ce asculti 2 ani o sumedenie de melodii parca produse in serie si de calitate medie, te astepti sa asculti si altceva sau, oricum, ceva mai calitativ. Pacat de solist, care este foarte, foarte, foarte bun. Si cred ca se poate compune ceva calitativ si original si 'pentru radio' (ca tot aud argumentul asta ca nu ar intra pe radio daca ar fi altfel). X Factor editia din 12 noiembrie 2011 – Favoritul meu de la X Factor – Castigatorul de la X Factor 2011 Alin Vaduva?! “De atata timp nu stiu nimic. Vescan cu Alina Eremia - In Dreapta Ta (Official Single). Alin Vaduva feat. Nu mi se pare o piesa extraordinara. Alin Vaduva a pierdut premiul de la X Factor in. Ambii au mers pe zona de dance, in timp ce castigatorul de la Vocea. O-pe-mama-lui-la-scurt-timp-am-fost-anuntata-ca-el-se-insoara-si-am-vrut-sa-stiu-cine-era-femeia-care-mi-a-luat-locul-a-urmat-nunta-si/ 2017-05-08T13:05:51Z. Dianne - Un sarut by Cat Music / 1 Artist Music Subscribe to CatMusic: http://www.youtube.com. Numai ca pentru asta mai e nevoie si de inspiratie, de suflet, de muzica, nu numai de business. Ma apropii curand de sfarsitul celor 2 ani de Foundation Training in UK si ceva mai mult de 2 ani de cand am inceput sa lucrez efectiv ca medic aici si m-am gandit ca ar putea fi util sa pun pe “hartie electronica” cateva impresii de calatorie. Inainte de a veni in UK nu apucasem sa calatoresc prea mult prin lume, poate doar asa Timisoara-Bucuresti cu statie la Craiova. M-am apucat de Facultatea de Medicina dupa ce facusem un an de Stiinte Politice la Timisoara si Liceu Sportiv inainte de asta. Inainte de intrarea Romaniei in UE in mintea mea era un zid invizibil pus la granita de vest a Romaniei. Mi se parea ca Romania este centrul universului si ca tot ce se intampla in lume ni se intampla cumva “noua” romanilor si nu mi-am dorit/inchipuit vreodata ca voi ajunge sa aleg sa profesez in afara tarii. As vrea sa se inteleaga ca nu vad nimic dramatic in asta; dimpotriva mi se pare mai mult ca un soi de evolutie naturala. Am aflat intre timp ca Romania nu este deloc centrul universului, ca lumea este multipolara si ca in economia lucrurilor noi romanii nu suntem decat o particica mica-mica de tot. Nu ca n-am avea nici o importanta doar ca nu contam sau nu putem conta asa cum avem noi reflexele de a crede. Primul lucru pe care as vrea sa-l subliniez in mod clar este ca strainatatea nu e in nici un caz pentru toata lumea si ca multa chibzuiala este necesara intainte de a te inrola sa pleci. Am resimtit si resimt in continuare a restructurare a modului meu de a vedea lucrurile. Am vazut multe persoane, romani si nu numai, care au o mare rezistenta la schimbare si asta in mod automat aduce cu sine dificultati (profesionale, emotionale, financiare). Nu toata lumea are disponibilitatea reala de a o lua de la capat, de la ZERO. Pot crede ca o au dar descopera mai tarziu ca nu e asa si nu e bine. Cand am inceput sa lucrez am avut un mare complex legat de educatia primita in Romania, de originea mea si-am intalnit altii care simt la fel ca mine. In acelasi timp am intalnit persoane care sunt foarte mandre de experienta lor, de ceea ce au realizat in tara si care vin cu expectante financiare/sociale nerealiste. Dupa ce m-am mai linistit am ajuns sa apreciez trecutul meu, sa vad mai clar care sunt calitatile si neajunsurile educatiei primite si ale tarii din care provin. Cred acum ca declinul valorilor, superficialitatea, lipsa de persistenta in act sunt la fel de intalnite in Occident si ca nu trebuie sa astepti ajutorul nimanui ca sa te scoata din vreo dificultate pentru ca de fapt toata lumea este prinsa in fel de fel de dificultati. Romanii sunt cel putin la fel de capabili ca si restul lumii dar mult-mult prea divizati. Excelent articol!! Si eu ma lupt pe acest ‘battle field’ care este NHS ul si iti impartasesc multe din impresiile descrise mai sus. Este fascinant cum ne schimba/dezvolta toate experientele astea si interactiunea cu mediul de aici! Este foarte greu in unele momente, dar si cand treci de anumite hopuri si te uiti in urma si realizezi cat de mult ai invatatpui in balanta si constati ca de fapt se merita! Eu personal am trecut prin multe momente cand am zis ca e prea mult, prea greu, ca nu e pentru mine atata stresssi totusi merg mai departe, nu am renuntat INCA, desi visez la un career break si ma incanta faptul ca e legal si relativ usor de obtinut o data intrat in runthrough. Anyway.extrem de utile articolele astea sincere si realiste de pe site-ul smruk! Multumim, Alin! Ai spus ca: “Rezidentiatul romanesc este un examen care nu inseamna absolut nimic decat ca oamenii care reusesc sa il treaca au o toleranta crescuta la frustrare. Acel examen nu valideaza cunostine medicale solide si nu selecteaza oameni cu inclinatia/calitatile necesare unui medic.” Nu era tocmai toleranta crescuta la frustrare o conditie de adaptare la viata de medic intr-o tara straina? Nu am dat inca rezidentiatul, invat momentan cu program si sper sa-l iau. Nu valideaza cunostinte medicale actuale, dar pune bazele unei fundatii. Mi-ar fi placut sa invat pentru PLAB, dar acum nu se mai cere. Asta toamna se zvonea ca se scoate examenul de rezidentiat, si se da interviu, cu comisie si criterii de genul “participari la congrese si activitati extracurriculare”. Cat despre faptul ca nu luarea rezidentiatului arata inclinatia spre medicina a candidatilor, este adevarat Dar, la noi, mi-as dori sa-mi faca o schema anti-HTA unul care a luat cardiologie pe bune, si nu unul care a intrat in rezidentiat pe usa din dos (exemplu). In rest, felicitari pentru ca te-ai adaptat si ai perspective! Draga Mihaela, “Ai spus ca: “Rezidentiatul romanesc este un examen care nu inseamna absolut nimic decat ca oamenii care reusesc sa il treaca au o toleranta crescuta la frustrare. Acel examen nu valideaza cunostine medicale solide si nu selecteaza oameni cu inclinatia/calitatile necesare unui medic.” Nu era tocmai toleranta crescuta la frustrare o conditie de adaptare la viata de medic intr-o tara straina? ” Timpul nu permite intotdeauna exprimari foarte explicite. Toleranta crescuta la frustrare cand este sustinuta de o intelegere profunda a lucrurilor e un un merit si survine ca urmare a unui proces veritabil de adaptare e un merit. Cand toleram o situtie frustranta pentru ca nu avem de ales, din teama sau din neintelegere toleranta crescuta la frustrare devinealtceva. Asadar, atentie cum folosim termenii. Nu stiu daca pentru Romania “participari la congrese si activitati extracuriculare” e o idee neaparat buna. Impresia mea despre criteriile astea este ca ele sunt folosite in UK ca sa faca diferente intre candidati care dpdv clinic sunt egali valoric si ca ele conteaza in mod realist doar la nivele avansate in momentul in care ar putea da o idee despre cum preocuparile personale ajuta individul respectiv sa aibe o insertie profesionala solida,sa performeze ca un bun coleg sau sa impinga organizatia inainte. Folosirea unor asemenea criterii la poarta de intrare in profesie in Romania mi se pare inadecvata. Nu voi comenta mai mult pentru ca vreau sa sper ca nu se va ajunge la asa ceva. Sunt alte probleme mai importante de rezolvat. Draga Alin, Mi-a placut foarte mult ce am citit aici. M-am regasit in foarte multe din momentele descrise de tine.Ideea e ca pana nu esti pus intr-o anumita situatie nu o poti constientiza doar din spusele altora, ci poti fi doar, cel mult, ‘aware’. Mi-am dat seama ca privind de-acasa inspre UK nu am intuit si nici macar visat multe din lucrurile cu care m-am confruntat aici, ca fiecare dintre noi de-altfel. Am trecut prin perioade in care ma intrebam daca am invatat ceva in facultate sau daca mai stiu ceva medicina (aici nu e vorba de a traduce informatiile medicale luate de-acasa, ci de a invata sa gandesti de la capat intr-un sistem nou cu reguli noi), perioade in care ma simteam extrem de inutila sau in al noualea cer si.dupa un timp. Am ajuns sa-mi placa grozav sa merg la munca si sa stiu ca se poate conta pe mine si eu pot conta pe colegii mei. Examenul de rezidentiat este o mare gluma.asta este doar parerea mea personala. Nu te invata nimic, nu pune nici o baza, este doar o pierdere de timp si nervi. Se pare ca sistemul din Romania inca functioneaza dupa regula lui Caragiale “Sa se revizuiasca, dar sa nu se schimbe nimic!” ? Oricum, cand mai ai timp si inspiratie, mai asteptam impresiile tale. Sunt un deliciu sa le citesti. Draga Mihaela, Am citit replica ta acum avand mai mult timp la dispozitie si fiind mai odihnit. Cred ca daca poti lua rezidentiatul in Romania nu este un lucru rau. Dar daca nu il iei sau nu reusesti sa prinzi specialitatea pe care ti-ai dorit-o nu trebuie in nici un caz sa crezi ca esti tu de vina, ca nu ai fi un absolvent bun sau ca nu vei deveni un medic bun. Atat eu cat si altii ca mine au avut multe de tras in timpul facultatii.Ne-am confruntat cu situatii nedrepte, injuste, specific romanesti. Aceeasi grup care controleaza invatamantul universitar in Romania este cel care controleaza si rezidentiatul. Raul nenumit trece drept normalitate. Cand ceva eronat este numit/expus public erorile devin mai usor de corectat. La asta am dorit sa contribui si inspre asta sunt indreptate posturile mele. Eu iti doresc multa bafta si iti tin pumnii sa iei o nota cat mai mare la rezidentiat. Un examen luat prinde bine intotdeauna. Dar daca nu reusesti sa realizezi ce ti-ai propus fii ingaduitoare cu tine insati. Imi pare bine ca m-ai inteles. Nici pentru mine rezidentiatul nu e “examenul vietii mele”, dar mi se pare important sa-l iau. Nici eu nu sunt de acord cu o admitere in rezidentiat pe baza de interviu. Si sunt foarte ingaduitoare cu mine insumi, cateodata chiar prea ingaduitoare! Revenind la articolul tau, mi-ar placea daca ai avea timp sa ne spui si cum a fost in PRIMA ZI ca Foundation doctor. Sa ne spui ce ti-au cerut britanicii sa faci, efectiv, ca tanar doctor, novice, incepator Pentru Dr. Carmaciu, As vrea sa va spun ca acum nu e asa de trist cum era odata! Pe vremuri, daca luai nota mica la Igiena (ex) si-ti stricai media, cine stie ce prindeai la repartitie! Acum exista aceasta sansa: sa dai rezi de cate ori doresti, si dupa specializare sa-ti castigi painea si pancientii in cabinetul propriu sau intr-un spital privat. In plus, acum exista Internetul, congresele, si astfel orice doctor se poate autoperfectiona; tot astazi, orice absolvent doreste sa plece din tara, o poate face liber si nestingherit. Draga Alin, si toti care ati raspuns la mesajul lui! Am citit cu mare interes feedback -urile voastre si asta imi da sperante intr-un moment in care m-au cam lasat putin. Povestea mea: Numele: Carmen Bilcea Profesie: Medic Terminat la: Timisoara Anul de Glorie: 1995 si Aici incepe toata problema. Sunt unul dintre medicii din prima generatie de absolventi care nu a beneficiat de anii/anul de stagiu si prima generatie care a dat examen de licenta si rezidentiat in acelasi timp, in anul de glorie 1995 cand lucrurile erau tulburi si noi, si. Infricosatoare, cel putin asa le-am perceput atunci. Ce am facut eu? Well,am luat calea indistriei farmaceutice dupa ce nu am reusit la rezidentiat, dar am luat un loc de posturi la tara la Teregova la care m-am dus un scurt timp si apoi am fost angajata de Johnson & Johnson. Am lucrat cu ei vreo 5 ani, sperand ca ma voi putea aduna sa dau rezidentiatul, dar, cum acopeream jumate de Romania de la Timisoara spere Bucuresti, (sunt din Timisoara), invatatul nu era realist. In 2001,m-am lucat cu valul si am aplicat pentru un MBA in SUA, m-au acceptat, si 2 ani de zile am invatat si trait business in stil American – ceea ce, pana in ziua de azi, e una dintre experientele de invatare cele mai nemaipomenite si pe care nu le regret nicidecum. La terminare, JNJ m-a reangajat din SUA, pe o pizitie in Leeds, o pozitie frumoasa de International Product Manager penru compania lor ortopedica, DePuy, si din 2003, am tot in lucrat in UK in aceasta infama industrie, sperand, in cazul meu, sa ma intorc la medicina in UK. To cut the story short, cum am devenit cetatean britanic anul trecut si nu am mai avut acele presiuni de la Home Office sa arat ca nu am intreruperi in cariera, m-am inregistrat cu GMC si acum, dupa atatia ani, incerc sa intru in NHS, ideal pe o pozitie de F2, caci am full GMC registration. Sunt foarte realista ca resume-ul meu plin de realizari above mult peste average-ul colegilor mei din Pharmaceuticals, este mai mult o Liability, dar asta este, nu pot sa schimb trecutul, nu imi cer scuze pentru deciziile luate, dar incerc sa schimb viitorul, si la asta lucrez acum. La obiect, imi e foarte greu sa gasesc pana si pozitii de Clinical Attachment in zona Londrei unde locuiesc, caci am fost sfatuita sa incerc asa ceva, pentru a avea experienta de lucru in UK si referinte, daca vreau sa aplic penru F2. Am incercat sa aplic si pentru acele F1-like si F2-like positions, care nu sunt acreditate de training, dar care m-ar ajuta sa inru in ritm si sistem, si nimic. Sunt acum, in pozitia in care contemplez Rezidentiatul in Romania, caci, cum am spus, sperantele se erodeaza progresiv si exponential pe zi ce trece, dar cum am plecat din tara de mai bine de 10 ani, si am muncit din greu sa ma acomodez la UK (sincera sa fiu, a fost mult mai greu sa ma acomodez la UK, decat la US, dar odata ce inveti regulile jocului, si play accordingly, lucrurile incep sa mearga). Alin, spui ca te apropii de sfarsitul lui F2 dar ca ai lucrat mai mult de 2 ani in Uk, poti sa spare niste sfaturi cum sa incep, ce sa fac, de unde sa o apuc, si ce conteaza cand aplici pentru slujbele advertised > Marea mea problema e cariera in farmaceutice, care m-a luat cu valul dar care m-a adus in Uk, si mi-a platit existenta si cetatenia asta, amarul astia de ani traiti aici, in speranta ca ma voi putea desprinde de ea, odata cu obtinerea cetateniei Britanice. Mission accomplished. Punct si de la capat. Mii de multumiri pentru orice sfaturi imi puteti da, in legatura cu approach-ul cautarii de slujbe aici. Draga Carmen, Situatia ta este destul de delicata in contextul in care doresti sa te intorci la medicina clinica si aceasta datorita gap-ului de 15 ani. In ciuda full registration-ului, nici nu te sfatui sa aplici pentru FY2 (dar de aceea cred ca nici nu ai reusit sa intri), pentru ca nu numai ca nu ai experienta medicinei din UK, nu ai avut contact de nici un fel cu medicina clinica timp de 15 ani! Suna cam dur, dar asta este realitatea, din pacate. Cel mai bine este FY1, si ideal, inainte de el, clinical attachment, in Londra sau oriunde. Cred ca ti-ai facut destule cunostinte in lumea spitaliceasca cu job-ul tau, de ce nu discuti eventualitatea unui attachment? Alin ai scris la un moment dat “Daca nu esti atent te poti trezi ca ti-a trecut ziua si nu ai facut prea multe pentru trainingul tau ci ca doar te-ai pierdut in sarcini de rutina”. Ca Fy1 esti la inceput de drum, noi fara experienta nu stim nimic,ei nu au asteptari f mari de la noi,dar vad totusi ca ai oarecare responsabilitati si decizii de luat,mai alex in on-call cand esti singurel pe sectie. Am inteles cam ce face un Fy1,cam care ii sunt sarcinile ce nu am inteles e faza cu trainingul. In ce consta asta? Ai cursuri,seminarii la care participi, ai teme de facut (gen prezentari), a task list.gen 10 resuscitari,20 de punctii Sau in ce consta trainingul personal, te indruma cineva fa aia, fa aiate pune cineva sa faci una alta.sau e totul up to me? Stiu ce am de facut daca le fac bine daca nu.bat pasul pe loc. Ce se intampla daca nu faci fatadin punct de vedere medical,ma refer aici la cunostintefaci o chestie aiurea,vine cineva si te da la o parteca nu faci bine,tipa cineva la tine, iti face vreun raport,esti concediat? Asta e marea mea teama,ca tot ce am invatat pana acum nu o sa fie destul,am impresia ca nu stiu mai nimic,ca stiu 10% din cata medicina se poate sti.Incredere in mine am,dar nu am in sistemul de invatamantastia nu ne invata nimik,e aceeasi cursacare memoreaza mai bine poezia. Limba o stiu destul de binechiar foarte binedar mereu se poate mai binesi 2 ani am timp As vrea astia 2 anisa invat pentru mine medicinanu pt scoala.evident tre sa o termindar mai important ar fi sa stiu ceva pt mineAICI SUNT DISPUS SA ASCULT ORICE SFAT. M-am indepartat de la subiectsi ca sa sintetizez.: 1.In ce consta trainingul personal. 2.Sfaturi pt studiu,carti sau ce sa fac la scoala/in spital.
0 Comments
Leave a Reply. |
AuthorWrite something about yourself. No need to be fancy, just an overview. Archives
March 2018
Categories |